Cetățile dacice din Munții Orăștiei

Înainte de cucerirea romană, Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei și principalul ei centru politic, militar și religios. Așezarea de la Grădiștea Muncelului coordona sistemul de apărare format din cetățile Munților Orăștiei.

Fortificația se află pe Dealul Grădiștei, la aproximativ 1.200 m altitudine. Zidurile construite în tehnica murus dacicus urmau relieful, iar amenajările se întindeau pe cinci terase și pe o suprafață de circa 30.000 m².

În zona sacră pot fi văzute urmele sanctuarelor patrulatere și circulare, alături de discul de andezit. Spre vest se afla așezarea civilă, cu locuințe, ateliere, magazii și sisteme de alimentare cu apă. Printre descoperirile cunoscute se numără vasul cu inscripția „DECEBALVS PER SCORILO” și monedele de aur „KOSON”.

Aflată lângă satul Costești, la 514 m altitudine, cetatea supraveghea valea Apei Grădiștei și drumul către Sarmizegetusa Regia. Fortificația datează din secolul I î.Hr.; la poalele ei se dezvoltase o așezare civilă importantă, iar situl este considerat și una dintre reședințele regilor daci.

Zidurile erau ridicate pe porțiunile cu pantă mai lină, în tehnica murus dacicus. Două fețe din blocuri de calcar încadrau o umplutură de piatră și pământ, iar bârnele din lemn consolidau întreaga structură.

Bastioanele aveau funcții de depozitare, locuire și apărare, iar pe platoul superior existau două turnuri-locuință. Cetatea a fost distrusă în anul 106 și nu a mai fost reconstruită.

Cetatea de pe culmea Blidarului a fost construită în secolul I î.Hr. și domina malul stâng al Apei Grădiștei. Ansamblul ocupă aproape 6.000 m² și reunește două incinte legate între ele, apărate de șase turnuri.

Incinta de pe platoul superior are formă trapezoidală și turnuri amplasate la colțuri. Accesul prin unul dintre turnuri obliga atacatorii să schimbe direcția, făcând înaintarea mai dificilă. Ulterior, spre vest, a fost adăugată o a doua incintă, de formă pentagonală.

Pe platoul Piatra Roșie, la 832 m altitudine, se află o cetate dacică ridicată între sfârșitul secolului I î.Hr. și secolul I d.Hr. Poziția sa din comuna Boșorod era protejată printr-un sistem dublu de fortificații.

Incinta veche măsura aproximativ 102 × 45 m și avea cinci turnuri. Blocurile de piatră erau legate cu bârne de lemn, iar spațiul dintre cele două fețe ale zidului era umplut cu piatră și pământ. Spre intrarea din nord-est urca un drum pavat, amenajat în trepte.

Cetatea de la Bănița datează din vremea lui Burebista, a fost refăcută în timpul lui Decebal și a dispărut în urma războaielor daco-romane. Poziția ei controla drumul dinspre sud către Sarmizegetusa Regia.

Sistemul defensiv includea ziduri de incintă, turnuri, platforme de luptă, un val de apărare și un turn de veghe. Două dintre zidurile descoperite aici folosesc tehnica murus dacicus.

Ridicată în secolul I î.Hr. pe un deal de lângă satul Căpâlna, cetatea supraveghea accesul din valea Sebeșului către centrul regatului dac.

Incinta realizată în tehnica murus dacicus proteja un turn-locuință aflat pe platoul superior. Fortificația a fost distrusă în timpul războaielor daco-romane.